De cate ori ti s-a intamplat sa iesi din sedinta cu ochii incruntati si ca un robotel sa-ti infingi degetele in borcanul cu biscuiti sau in prajiturile cumparate de colegii tai? Pofta de dulce (si, in general, de zahar) nu este doar o slabiciune, ci specialistii il vad drept este varful aisbergului metabolic, emotional si hormonal.
Corpul nostru a fost programat, pe parcursul evolutiei, sa caute surse rapide de energie pentru a supravietui foametei. Si cum rafturile supermarketului ni se par tentante mai ales cand ne aruncam ochii la siropuri, glazuri si ciocolate, programarea genetica se intalneste cu marketingul, iar asta ne face sa traim intr-o permanenta tentatie calorica.
Metabolismul zaharului
Atunci cand muscam dintr-un aliment bogat in zahar rafinat, glucoza ”tasneste” rapid in sange, iar pancreasul se grabeste sa elibereze insulina pentru a o transporta catre celule. Cresterile bruste, urmate de prabusirile rapide, lasa organismul intr-o stare hipoglicemica relativa, perceputa ca oboseala, iritabilitate si o noua dorinta de dulce, un cerc vicios greu de rupt.
Hormonii stresului si emotiile
Studiile de laborator arata ca persoanele ce au un consum ridicat de zahar manifesta o reactivitate cortizolica mai blanda la testele de stres – un efect sedativ pe termen scurt, dar care creeaza dependenta de dulce pentru reglarea emotionala.
Pe termen lung insa, expunerea repetata la niveluri mari de cortizol creste preferinta pentru alimente bogate in zahar si grasimi si favorizeaza depozitele de grasime abdominala, alimentand cercul vicios stres-dulce-stres.
Mai mult, analiza genetica de tip Mendelian Randomisation, publicata in 2024, surprinde o legatura bidirectionala dintre aportul de zahar si reglajul cortizolic: nu doar stresul impinge spre dulciuri, ci si aportul crescut de zaharuri pare sa modifice, la randu-i, axa HPA, amplificand vulnerabilitatea la tulburari de dispozitie.
In acelasi timp, cronicizarea stresului reduce recompensa resimtita la gustul dulce, obligandu-ne sa marim portia pentru a atinge acelasi efect. Iar daca ne intrebam unde duce acest montagne russe fiziologic, o meta-analiza din 2024 confirma ca dietele bogate in zahar se coreleaza cu rate mai mari de depresie si anxietate la adulti, semn ca desertul ca anestezic emotional vine cu o nota de plata psihologica tot mai clara.
Deficitele de micronutrienti
Magneziul si cromul sunt doua minerale implicate in reglarea glicemiei si a neurotransmitatorilor. Lipsa lor reduce eficienta insulinei si scade nivelul de serotonina, ceea ce predispune la crize de dispozitie si la pofta de dulce, uneori perceputa specific ca dorinta de ciocolata, livrare prajituri la birou sau produse de patiserie.
Studiile clinice au aratat ca suplimentarea cu magneziu poate imbunatati controlul glicemic, iar cromul picolinat reduce aportul caloric si chiar poftele la persoane cu tulburari afective. In loc sa judecam pofta de dulce ca pe-o slabiciune putem sa o privim ca pe-o alerta metabolica ce semnaleaza ca dietele restrictive sau alimentatia ultraprocesata au lasat goluri in ”fondul de rezerva” al mineralelor.   
Microbiomul
In intestine traiesc trilioane de microorganisme, ale caror preferinte nu se aliniaza intotdeauna cu planul nostru de nutritie. Cercetari recente au descoperit ca anumite specii bacteriene trimit semnale pe nervul vag catre centrii dopaminergici, sporind atractia pentru zahar atunci cand populatia lor scade si ”cere hrana”.
Totodata, experimente pe modele animale arata ca modularea acestei axe intestin–creier poate diminua preferinta pentru dulce, sugerand ca pofta exagerata ar putea fi, partial, o revolta microbiana. Probioticele tintite si o dieta diversificata, bogata in fibre fermentabile, nu ”ucid” pofta, ci o tempereaza, restabilind democratia metabolica in colon.   
Somnul si ritmurile circadiene
Cercetarile recente arata ca atunci cand dormim mai putin de sase ore, nu doar grelina (hormonul foamei) isi face de cap, ci si gustul insusi se (re)calibreaza. O meta-analiza publicata in 2024 a revizuit treisprezece experimente si a concluzionat ca, pe masura ce durata somnului scade, concentratia de zahar la care un aliment este perceput drept ”perfect de dulce” creste semnificativ.
In completare, studii controlate de restrictie a somnului dovedesc ca dupa o singura noapte scurtata cu 33 %, participantii isi aleg in mod sistematic variantele cu mai mult zahar, indiferent daca este vorba de sucroza sau sucraloza, semn ca pofta nu este doar metabolica, ci si senzoriala – receptorii papilelor gustative ridica pragul de placere pentru dulce dupa privare de somn.
Daca ai lucrat vreodata in ture de noapte, stii ca frigiderul de la spital sau de la linia de productie devine un magnet pentru batoanele glazurate la ore la care restul lumii doarme. Un studiu realizat in 2024 pe cadre medicale a confirmat fenomenul: consumul de dulciuri creste semnificativ in schimbul de noapte fata de turele diurne, in timp ce fructele si legumele se prabusesc statistic.
Crononutritie: de ce ora mesei conteaza la fel de mult ca si continutul?
Vestile bune vin insa dinspre crononutritie: intr-o cercetare publicata in Nature Communications (aprilie 2025), mutarea tuturor meselor in intervalul diurn a anulat cresterile glicemiei si markerii de stres cardiovascular la voluntari supusi unui program de lucru nocturn simulant.
Rezultatul confirma concluziile studiului NIH care arata, inca din 2021, ca aceiasi voluntari evitati de insulina daca refuzau gustarile de la 2 a.m. si mancau doar intre rasarit si apus. Mai mult, fereastra alimentara timpurie (Early Time-Restricted Feeding) – mic dejun inainte de 8 a.m. si ultima inghititura inainte de 16 p.m. – a demonstrat la ENDO 2023 ca micsoreaza timpul petrecut in hiperglicemie si reduce pofta de gustari zaharoase in dupa-amiezele lungi. Experimentele din 2024 extind conceptul si la populatii vulnerabile, aratand ca o fereastra de 10 ore poate fi aplicata chiar si in sarcina fara risc metabolic suplimentar.
Ciclicitatea hormonala feminina
La femei, faza luteala inseamna estrogen scazut si progesteron crescut, alaturi de o scadere treptata a serotoninei, totul pe fondul unei cresteri a ratei metabolice. Iar asta starneste o dorinta accentuata de carbohidrati, in special de cei care se topesc repede pe limba si ridica serotonina – ciocolata, praline, patiserie.
Progesteronul ridicat este asociat in mod direct cu intensificarea craving-ului premenstrual, iar deficitele relative de magneziu si vitamine B agraveaza tabloul. Astfel, pofta de dulce dinaintea menstruatiei nu are nimic frivol; este un limbaj hormonal pe care il putem intelege si imblanzi prin mese regulate si surse complexe de carbohidrati.